Funerarenicolas.ro ne prezinta obiceiurile de inmormantare la evrei. Decesul este vazut ca o plata a neascultarii de care au dat dovada primii oameni adica plata pacatelor. Aceasta neascultare duce la pierderea harului lui Dumnezeu si izgonirea din rai, la crearea tensiunilor dintre trup si suflet si dintre minte si inima in final. Trupul ajunge inapoi in pamantul din care este luat.
Dupa ce a cazut in pacat Dumnezeu nu l-a blestemat pe om care a fost realul vinvat al caderii, ci a blestemat pamantul asa cum putem citi in cartile sfinte.
Din cauza pacatelor, armonia existenta in structura psiho somatica a oamenilor este profund afectata. Au aparut astfel mai multe neputinte in suflet si in trup, boli fizice si psihice dar si afectiuni considerate demonice. Toate acestea duc la decesul trupului si la moartea fizica.
Bolile fizice sunt de foarte multe feluri, inca din cele mai vechi timpuri si pana in prezent neputand fi cimplet tinute sub control de medicina si de grija faa de propriul corp. bolile psihice sunt si ele intelese ca si pedeapsa contra mandriei omului si cele demonice sunt amintite in general in Noul Testament.
Conform credintei in viata vesnica a sufletului evreii considerau ca dupa moarte sufletul ajungea in casa mortilor de unde astepta cuminte sa fie scos de catre Dumnezeu, unele catre o viata vesnica fericita si altele spre osanda vesnica. Sunt multi din cei care dorm in pamant si care se vor trezi, unii catre viata vesnica si altii catre iad.
Imediat dupa ce o persoana moare rudele si pesoanele apropiate inchideau ochii si gura persoanei adormite. Tot dupa ce deceda persoanei i se dadea si ultima sarutare denumita si sarutarea cea de pe urma.
Pregatirea pentru inmormantare era formata in mod special din spalarea corpului, ungerea sa cu uleiuri aromate, miruri si mai multe substante naturale si infasurarea sa in giulgiu curat. Ungerea corpului cu arome si infasurarea sa in giulgiul curat se intalnea si in Noul Testament unde aflam despre decesul lui Lazar.
Atunci cand a murit Asa corpul sau a fost pregatit exact asa de inmormantare. Datorita faptului ca in Tara Sfanta temperaturile erau foarte ridicate, inmormantarea celor adormiti se facea dupa moarte. Evreii de rand se ingropau afara din cetate in cimitire de tip colectiv in timp ce profetii sau regii au fost inmormantati in interior cetatilor in morminte mult mai solemne.
In ziua inmormantarii, catre seara rudele celor adormiti asezau si o masa. Aceasta masa a fost numita painea durerii
dar si paharul mangaierii. Daca trupul nu era ingropat atunci se interpreta drept cea mai mare batjocura si cel mai mare dispret care era aratat fata de decedat. Trupul unui astfel de om a fost lasat aruncat intr-o parte laterala a cetatii sau pe campuri pentru a fi prada animalelor salbatice.
Imbalsamarea si incinerarea nu erau cunoscute in randul evreilor iar incinerarea a fost privita drept o pedeapsa mai mare a persoanei decedate in afara de venirea mortii care era inteleasa si ea tot ca o pedeapsa. Singura imbalsamare pe care o cunoastem in randul evreilor este cea a lui Israel care a fost decisa de fiul sau.
