Mierea de Manuka este originara din Noua Zeelanda si este obtinuta din nectarul colectat de albinele care se hranesc cu arborele Manuka salbatic, care ii confera o aroma distinctiva.
Majoritatea tipurilor de miere se crede ca are unele proprietati care ucid bacteriile, deoarece contine substante chimice care produc peroxid de hidrogen.
Cu toate acestea, in 1991, un studiu de la unitatea de cercetare a mierii din Noua Zeelanda a aratat ca atunci cand a fost eliminat peroxidul de hidrogen din diferite tipuri de miere, mierea de manuka a fost singurul tip care si-a pastrat capacitatea de a ucide bacteriile.
Acest lucru a fost posibil din cauza prezentei unui ingredient unic in mierea de manuka, care este identificat acum ca metilglyoxal, si care are proprietati antimicrobiene specifice.
Ca raspuns la aceasta descoperire, borcanele de miere de manuka au inceput sa fie comercializate fiind etichetate cu un numar UMF – „Factorul Manuka unic” – care face referire la cate bacterii le-ar putea ucide mirerea, odata ce a fost indepartat peroxidul de hidrogen.
Etichetarea pe borcanele cu miere de manuka a provocat, insa, o anumita confuzie. La fel ca si ratingul UMF, anumite borcane de miere de manuka afiseaza MGO, (metilglyoxal), care este echivalent cu acelasi fel de masura, in timp ce altele arata NPA sau TA.
Evaluarea NPA (non-peroxid) a mierii de manuka este intemeiata in mod similar pe nivelul de metiglicox pe care mierea il are in compozitie odata indepartat peroxidul de hidrogen.
TA este in schimb activitatea totala, deci aceasta include peroxidul de hidrogen, care este prezent in mierea normala. In acelasi timp, unele borcane pot fi gasite cu „Activitate” sau „Activ” alaturi de numere, in timp ce unele au doar numere singure, fara explicatii cu privire la justificarea lor.
Dar proprietatile sale medicale?
In ceea ce priveste mierea folosita ca medicament, „mierea de calitate medicala” este autorizata in intreaga lume pentru tratament de ingrijire a ranilor. Au fost multe dezvoltari recente ale cercetarii provenite de la Universitatea Cardiff, care au aratat in general mierea de manuka, deosebit de eficienta in ceea ce priveste tratarea ranile cronice si MRSA (infectie rezistenta la antibiotice).
In schimb, multi oameni aleg sa cumpere aceasta miere cu adevarat speciala, gandindu-se ca ar putea ajuta pentru a trata unele dureri in gat, probleme intestinale sau chiar alergii. Deci care este dovada acestor beneficii?
Nu exista suficiente dovezi ca metilglicoxal supravietuieste in cazul in care mancat, si nici ca face vreun bine in interiorul organismului. Acesta nu este un domeniu in care s-au facut o multime de cercetari finantate in mod independent, dar, desi exista dovezi ca, in general, mierea poate calma o durere in gat. In mod similar, nu au existat dovezi concludente solide care sa poata sa demonstreze ca mierea poate fi utilizata pentru a usura indigestia.
Clasificare mierii de manuka
Pe piata de specialitate veti gasi miere de manuka KFactor 12, care contine 65% granule de polen de manuka; veti gasi miere de manuka KFactor 16, care contine 75% granule de manuka, in timp ce mierea de manuka KFactor 22 are in compozitie 90% grame de polen de manuka.
Mai multe detalii insa despre clasificarea mierii de manuka, dar si despre diferite alte lucruri care tin de mierea de manuka, cu siguranta puteti afla accesand https://vegis.ro/blog/clasificare-miere-de-manuka-ce-inseamna-mgo-umf-kfactor-npa-si-ta/.
