Undeva în anul 1733, americanul William Kent a dezvoltat pentru prima data ideea de a avea un mijloc de transport pentru copii. Invenția acestuia consta într-un vagon tras de obicei de un animal mic. De-a lungul timpului aceasta invenție s-a deovetit o necesitate și a suferit o multitudine de modificări adaptate cetințelor de siguranță, depozitare si mânuire.
De la roțile ce se pot bloca cu ajutorul unei clapete, posibilitatea de pliere, posibilitatea de a se transforma în scaun auto sau folosirea unui singur produs pe o perioada mai îndelungata de timp, în finctie de stadile de creștere ale copilului, cărucioarele de copii, precum carucioare 3 in 1 Joie, reprezintă un accesoriu esențial în primii ani de viată ai micuțului.
La începutul anilor ’90 existau deja o serie de îmbunătățiri aduse cărucioarelor: cadre pliabile, maner pliabil, o structură simplă și un cadru realizat din materiale ușoare. Cadrul era realizat în formă de U iar roțile din spate erau atașate de el. Pentru o mai bună manevrabilitate, în față s-a optat pentru o singură roată.
Inventatorul de origine chineză Chia-Ho Wang, prezintă spre comericializare în anul 1991 un tip de cărucior al cărui mâner se rotește pentru a schimba direcția de acțiune.
Tot în această perioadă pe piața americană se regăseau acele cărucioare care se puteau transforma intr-o remorcă, fie pentru a putea susține un alt pasager fie pentru a se putea atașa la un vehicul, cum ar fi o bicicletă.
Modele de cărucioare pentru copii apărute după anii 1992 – 1995, au ca particularitate posibilitatea detașării acestui de pe cadru și transformarea acestuia într-un scaun auto. Cadrul, la randul lui putea fi pliat și depozitat astfel in portbagajul mașinii.
O noutate în acest domeniu reprezintă un design realizat de Valerie Owens, care realizează un cărucior pentru bebeluși convertibil care poate fi folosit ca coș de transport pentru bebeluși, cărucior pentru bebeluși și scaun auto, adică ceea ce cunoaștem noi sun denumirea de “ 3 în 1“.
Scaunul este detașabil de rama căruciorului și poate fi folosit ca scaun auto. Scaunul auto este apoi fixat cu o centură de siguranță obișnuită. Mânerul deblochează scaunul rotindu-l vertical și astfel scaunul poate fi demontat. Cu același mâner, scaunul se transformă într-un coș pentru bebeluși.
Tot în acest context, de transformare a căruciorului în scaun auto, la mijlocul anilor ’90 s-au atașat centurile de siguranță care susțineau copilul atunci cand căruciorul era transportat în brate sau se atașau ca o centură de siguranță la sistemele de prindere ale mașinii.
Undeva în anul 1997, inventatorii Edward Graziano și Denise Graziano au proiectat un ansamblu de cărucior pentru 2 copii tocmai pentru a răspunde nevoilor tot mai bine conturate ale părinților și pentru a ușura deplasarea acestora atunci cand aveau în grijă mai multi copilași.
Un cărucior conceput de Nathanael Saint și Robert Tor Pike are un coș despărțitor situat sub scaunul sau spătarul căruciorului și folosit ca și depozitar pentru alte accesorii ale micuțuluiȘ scutece, jucarii, hăinuțe de schimb.
De-a lungul timpului înbunătășirile aduse cadrului cărucioarelor s-au axat în principal pe posibilitatea acestuia de a se plia. În cee ace privește rotile, ușurința în manevrabilitate a fost princilapa direcție urmată.
Piata modernă propune o multutudine de modele și îmbunătățiri ale acesto produse dar toate au în vizor siguranța și confortul micuțului.
Dacă este să rezumăm îmbunătățirile aduse putem vorbi la început despre necesitatea de transport, apoi de siguranță, ne îndreptăm mai apoi spre depozitare și folosință indelingată. În era tehnologiei vorbim deja despre controlul, localizarea, gestionarea cărucioarelor folosind telefoane inteligente dar și orientarea spre ecologie prin folosirea de materiale din fiblre naturale saucomponente 100% reciclabile.
